Home
Centenarul Marii Uniri
Documente proprii
Orar
Galerie foto
Contact
Catalog online
English version
Biblioteca Judeteana Salaj
Get the Flash Player
to see this rotator.
Despre noi
Istoric
Date statistice
Imagini din bibliotecă
Structura
Organigrama
Conducerea
Servicii şi compartimente
Secţii şi filiale
SECŢIA TINERI & ADULŢI
SECŢIA PENTRU COPII
LUDOTECA
SALA DE LECTURĂ
SALA SCRIITORILOR SĂLĂJENI
CENTRUL DE FORMARE/ACTIVITĂŢI CULTURALE
SECŢIA BIBLIODIVERTISMENT
Filiala ACASĂ
Filiala CERCUL MILITAR
Biblioteca în alte spații
Servicii oferite
Servicii gratuite
Servicii contra-cost
Catalog online
Pagina utilizatorului
Sugestii şi opinii
Regulament
Înscrierea la bibliotecă
Proiecte şi programe
Proiecte încheiate
Proiecte în derulare
Publicaţii electronice
2018 UNITATE REALITATE PROMISIUNE
Revista I.D.E.I.
Dicţionarul Biobibliografic
Sălaj - Ghidul Localităţilor
Documente găzduite (cărţi, reviste, articole)
Informaţii juridice
Publicaţii periodice (abonamente)
Activităţi
Manifestări culturale 2020
Trupa de teatru EOS
Memorie şi cunoaştere locală
Zalău - scurt istoric
Busturi
Ştiaţi că...
Monumente, statui, clădiri de patrimoniu
Scrieri despre Sălaj
Galerie foto
Mănăstiri şi schituri din Sălaj
Asociaţia Prietenii Bibliotecii
ANBPR-Filiala Sălaj
Biblioteci publice din judeţ
Filiale în sate
Utile
Legislaţie
Mass-media
Biblioteca pe YouTube
Linkuri utile
Biblioteci
Instituţii publice
Locuri de munca in Salaj
Ştiaţi că...
La 1 august 1473 Matei Corvin, regele Ungariei şi Boemiei, declară pentru prima dată Zalăul oraş-târg
De-a lungul timpului oraşul a avut diverse denumiri: villa Ziloc (1220); Zylac (1246); Zylah (1282); Zyloh (1318); Zilach (1344); oppidum Zylah (1475); Ziloch (1570); Zila (1601); Zilahu, Zalahu, Waltenberg, Zillenmarkt (1808); Szilaj-Szilágy (1839); Szilaju (1850); Zilah, Walthenberg, Zălau (1854)
Municipiul Zalău, reşedinţa judeţului Sălaj, este situat la 8 km de Castrul Roman de la Porolissum – cea mai puternică fortificaţie cu rol de apărare din partea de nord-vest a Provinciei Dacia Romană
În anul 1968 Zalăul a devenit reşedinţa judeţului Sălaj, iar în 1979 dobândeşte rangul de municipiu
Populaţia oraşului în diferite date istorice:
1715 - 657 locuitori; 1720 - 2583 locuitori; 1854 - 4514 locuitori; 1869 - 6500 locuitori; 1890 - 6474 locuitori; 1920 - 10000 locuitori; 1938 - în jur de 12000 locuitori; 1966 - 15144 locuitori; 1992 - 68404 locuitori; 2000 -70015 locuitori; 2002 - 62927 locuitori
În oraşul Zalău erau două farmacii: una era a lui Kelemen şi se afla lângă Liceul „Wesselényi”, iar a doua era a lui Brauer, amplasată în localul unde astăzi funcţionează Biblioteca Judeţeană „Ioniţă Scipione Bădescu”
Într-o anume perioadă, pe amplasamentul unde este acum Casa de Cultură a Sindicatelor, era Ştrandul. Bazinul şi duşurile erau alimentate cu apă din fântâna arteziană din Piaţa Unirii. Ştrandul era frecventat zilnic după următorul program: dimineaţa – bărbaţii, după-amiaza – femeile, iar joia şi duminica - femei şi bărbaţi împreună
Din cercetări s-a constatat că cele mai vechi sate din Sălaj au o vechime de 7500 ani
În perioada 1920-1940 Zalăul era iluminat cu lumină electrică de la Uzina Electrică de pe strada Eminescu (b-dul Mihai Viteazul), cam pe unde se află azi Farmacia nr. 21
Pe locul unde azi se află amplasat Magazinul Universal „Silvania”, se afla o librărie, iar în spatele acesteia era Tipografia „Seres Béla”
La Zalău, pe strada Ştefan cel Mare (azi 22 Decembrie 1989) Grigore Avram avea o tipografie, compactorie şi institut de arte grafice „Luceafărul”
Liceul de stat pentru băieţi a luat fiinţă în anul şcolar 1924-1925, având la început patru clase, iar şcoala secundară de fete a luat fiinţă în anul 1920 şi funcţiona în actualul sediu al Şcolii Gimnaziale „Simion Bărnuţiu”
Sunt date care atestă existenţa învăţământului liceal la Zalău, încă din 1646. În anul 1870 la Zalău ia fiinţă o preparandie maghiară pentru învăţători, la care au învăţat mulţi elevi români. În 1892, şcoala a fost transferată la Timişoara
La Porţ s-au descoperit 1200 de piese din epoca neolitică, atestându-se astfel existenţa unei comunităţi datată prin 4800-4500 î. Chr.
Situl arheologic din Porţ este singurul din România în care s-au descoperit atât morminte de înhumaţie cât şi de incineraţie
Ca reşedinţă de judeţ, în anii 1920-1924, Zalăul avea următoarele oficii şi instituţii: Prefectura, Pretura, Serviciul de poduri şi şosele, Administraţia financiară, Percepţia de stat, Tribunalul cu Parchet, Judecătorie cu ocol, Primărie, Poliţie de stat, Brigadă de siguranţă, Oficiu sanitar judeţean, Oficiu veterinar judeţean, Oficiu P.T.T., Oficiu C.F.R., o companie de pompieri, companie de jandarmi, Cazarma „General Dragalina” care găzduia Batalionul „Vânători de munte”
În 1893, la Zalău, la iniţiativa Dr. Szikszai Lajos, ia fiinţă un spital. Mai târziu se intensifică preocupările pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea bazei materiale destinată ocrotirii sănătăţii, şi astfel în 1913 este dat în folosinţă al doilea spital, unde funcţionează în prezent secţia de Boli contagioase. Directorul acestor spitale era Dr. Ruth
Localnicii maghiari aveau anumite obiceiuri tradiţionale: balul cizmarilor, balul culesului viei, balul tineretului studios, balul pompierilor, balul bulinelor, baluri care se ţineau în fiecare an la aceeaşi dată
La Zalău, pe locul fabricii Michelin, s-a descoperit cea mai veche fortificaţie datată în neolitic
În anul 1981 se deschide în Zalău Galeria „Ioan Sima”
Construcţia Bisericii Române Unită cu Roma, Greco–Catolică „Sfânta Familie” (Zalău), a fost începută la 17 aprilie 1994 şi a fost sfinţită în 13 iunie 1999
În 18 septembrie 1902 a fost dezvelită, în centrul Zalăului, statuia baronului Wesselényi Miklós, opera sculptorului Fadrusz János
Desenele rupestre din peştera Cuciulat (10000-7000 î. Chr.) sunt unice pe teritoiriul României
În aşezarea din epoca bronzului din Derşida (sec. XIX-XVII î.Chr.) au fost descoperite podoabe confecţionate din scoici, ce proveneau din Marea Mediterană sau din Oceanul Indian
În urmă cu 6000 de ani au apărut primele case cu mai multe încăperi pe teritoriul Sălajului
Pe teritoriul Sălajului au fost descoperite şase cetăţi de apărare şi refugiu, ce datează din sec. XI-IV î. Chr.
Singura aşezare din epoca bronzului de pe teritoriul României, cercetată integral, este cea de la Recea